Noapte....vantul cald de vara ii usuca lacrimile de pe obrajii plansi...trecusera 15 minute de cand Andrei plecase de la ea si o lasase plangand.Iesise afara sa fumeze o tigara,nu stia de ce dar nicotina din tigara aia o facea sa creada ca o sa se simta mai bine.Dar in fond nu trupul ei avea nevoie de alinare....ci sufletul.Se uita la tigara si isi aduse aminte ca prima data cand puse in gura acel drog de care devenise dependenta acum era prima data cand merse cu Andrei la mare...soarele apunand...muzica valurilor....si stralucirea apei...ei doi stand imbratisati pe plaja...ce vremuri...
“Ce e in capul meu?Sterge-ti lacrimile Daria,nu mai ai ce sa faci acum!Totul e pierdut, dar urmeaza un nou inceput..Capul sus si mergi mai departe!”
Ii placea sa se minta ca e puternica...si ca poate trece peste orice oricand si oricat de tare ar fii facut-o sa sufere,dar in fond era doar o fata de 17 ani care avea nevoie de dragostea si afectiunea celor din jur mai mult decat orice.Era o romantica incurabila,ii placea sa simta mirsul diminetii cand iesea din scara blocului primavara, sa se joace cu razele soarelui vara,iubea sunetul pasilor pe frunzele uscate toamna si iubea sa fie piscata de ger intr-o zi de iarna cand nimeni nu ar indrazni sa iasa afara din casa.
“Am ajuns sa cred ca relatia asta e doar o obisnuinta pentru mine,nu mai e ca la inceput...te iubesc nu pot sa neg asta,dar nu mai sunt indragostit de tine!”asta ii spuse Andrei inainte sa plece.Nici nu mai putea sa scoata un sunet,vorbele lui o injunghiasera in inima...ca un criminal care-si omoara victima fara mila...Cum a putut sa-i zica asa ceva?Ea....care l-a iubit mai mult decat orice pe lumea asta,care ar fii fost in stare sa-si dea si viata ca el sa fie fericit.Iubea totul la el:felul cum o imbratisa,cum o saruta cand nimeni nu se uita si cum ii soptea ca niciodata nu o sa o paraseasca...Cum a ajuns sa se termine totul intr-o clipa?...ce a facut ca totul sa ajunga aici?Cu ce a gresit?
Isi lua telefonul sa o sune pe Ana.Nu stia de ce e in stare daca ramane singura...se incuraja ea si incerca sa uite ce s-a intamplat,insa cuvintele lui Andrei ii erau intiparite in minte si nu putea sa si le stearga.Nu stia cum dupa 2 ani petrecuti impreuna putea sa spuna asa ceva...
-Heeey Daria!,raspunse Ana vesela.Ce faci?Chiar ma miram ca nu ai dat niciun semn de viata azi...
-Salut!,sopti Daria cu lacrimi in ochi.Poti sa vi te rog pana la mine,am nevoie de tine!...M-a parasit Andrei...si de data asta pentru totdeauna!
-Ce?,spuse Ana uimita.Sper ca nu e iar una din glumele tale proaste....Aoleu!,cu ingrijorare in glas Plangi!...In 10 minute sunt acolo...
Trecusera 10 minute de cand vorbise cu Ana.Nu se miscase din locul in care se afla...statea rezemata de zidul rece cu tigara in mana,neaprinsa si cu privirea goala...
“Ce e fericirea pana la urma?”,isi spuse in gand...”Cum as putea fii fericita daca nici macar nu stiu cum sa definesc acest concept?”...gandurile ii fura spulberate cand Ana intra in camera alergand...
-Ce s-a intamplat?,spuse ea gafaind.Cum adica te-a parasit Andrei?
-M-a parasit pur si simplu...mi-a spus ca a ajuns sa creada ca relatia noastra e doar o obisnuinta pentru el,dar ca ma iubeste doar ca nu mai e indragostit de mine....
-CUM?Nu pot sa cred ca a indraznit sa zica asa ceva.Dupa 2 ani in care ai trait cu si pentru el..
-Da...Se pare ca nu a fost de ajuns.Dar cine stie?Poate nu am fost cum ar fii vrut el sa fiu,poate l-am prea sufocat cu dragostea mea si a decis sa se elibereze parasindu-ma...
-Sa nu te mai aud vorbind asa...,raspunse Ana uitandu-se ditrect in ochii Dariei.Nu cred ca cineva ar fii facut mai mult decat ai facut tu pentru el.Nu te merita...si nu merita sa plangi si sa-ti distrugi viata pentru el.Ai sa vezi ca o sa fie bine,eu o sa-ti fiu alaturi mereu si am sa te ajut sa treci si peste asta.Nu e sfarsitul Daria,e doar un nou inceput...un inceput impreuna!,si o lua in brate.
“Un prieten adevarat e acela care intra in viata ta atunci cand toata lumea iese”...astea au fost primele cuvinte care i-au venit in minte la auzul vorbelor Anei.Nu intelegea cum mai are putere sa o ajute dupa cate i-a facut.Acum isi dadea seama ca din cauza lui Andrei s-a indepartat de ea...nu a cautat-o 2 luni vara trecuta,pentru ca era prea ocupata sa traiasca un vis cu Andrei.A uitat de ziua ei pentru ca era plecata la munte cu el...Si totusi era in seara asta langa ea,alinandu-i durerea si incurajand-o...
-Multumesc!,spuse ea printre lacrimi...
Ana o stranse in brate si ii spuse incet la ureche:”Te iubesc!Si n-am sa las pe nimeni sa-si aminteasca de tine ca fiind fata cu inima zdrobita....ci ca fata care iubea viata mai mult decat orice.”
Asta e prima "capodopera" a mea...dupa atat timp in care nu am mai postat nimic m-am decis sa postez prima mea creatie:P...i hope is not thaaaat bad;)) si promit k o sa incerc sa scriu mai des si chestii mai noi:D...Aaa..and this is dedicated to someone very special to me,chiar daca nu a fost cu intentie la momentul respectiv acum este in totalitate dedicata ei:X...
